Scrisoare catre Amalia,

Iubirea mea, iartă-mă pentru toate momentele în care nu am răbdare, pentru toate momentele în care mi-aş dori să fac altceva decât să stau cu tine. Iartă-mă pentru toate lucrurile pe care nu ştiu să ţi le explic. Dar în mod special iartă-mă pentru momentele în care cred că nu ştii, că nu înţelegi sau că nu te afectează ceea ce zic, ceea ce fac sau ceea ce gândesc.

Iartă-mă că uneori intru în tiparul social care consideră că: un copil e mic şi nu ştie nimic, iartă-mă că aleg uneori să te văd ca pe cineva care nu ştie ce e cu el, nu ştie ce vrea, ce-i trebuie, ce-i face bine. Eu ştiu că tu eşti o minune, care ştie mai bine ca mine de ce are nevoie pentru a se dezvolta armonios.

Iartă-mă că nu-mi fac mereu timp să mă joc cu tine, că nu te ascult mereu până la capăt. Iartă-mă că încerc să te oblig să faci lucruri pe care nu le vrei, că încerc să te manipulez ca să faci ceea ce eu cred că e corect, fără să-mi pese de ce crezi tu.

Iartă-mă pentru că mă las dusă de val şi convinsă de alţii că nu sunt o mamă bună. Iartă-mă că am această părere despre mine, când de fapt nici nu-mi doresc să fiu o mamă bună în general, eu îmi doresc doar să fiu mama de care tu ai nevoie în fiecare moment.

Iartă-mă că nu îţi pot oferi o lume mai bună în care să creşti şi să te dezvolţi, o lume fără limitări sociale, în care nimeni să nu-ţi spună ce poţi să faci, cine eşti, cum trebuie să gândeşti şi unde trebuie să te duci. Dar promit să lucrez la a face lumea mai bună!

Cu multă dragoste,

Mama.

Acest articol a fost publicat în Being MAMA. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *