Saptamana foamei

M-am decis sa-mi testez limitele, sa vad cat pot slabi, mancand cel mai putin posibil. Stiu suna horror, dar eu m-am decis sa chestionez toate credintele prestabilitate. Nu, nu am de gand sa vad cand ajung la spital, vreau pur si simplu sa invat mai multe despre corpul meu. Nu invit pe nimeni si nu promovez acest experiment, pentru ca ce conteaza cel mai mult la el este cum o faci. Daca o faci sa te pedespesti e naspa, daca o faci ca sa aflii cum ai rezista in conditii dificile si din curiozitate plus dorinta de autocunoastere, atunci pleci la drum castigat.

Vreau sa incep sa vad dincolo de obisnuite, gen papica, conversatii cordiale si gesturi facute cu interes. Vreau sa ma cunosc pe mine asa unica cum sunt, vreau sa invat despre mine si pe mine, vreau sa ma celebrez ca minunea care sunt.

Stiu e o forma ciudata de celebrare, dar eu sunt altfel si vreau sa incerc noi modalitati, sa nu merg pe carari batatorite, sa fac lucurile schimbandu-le semnificatie pentru ca asa se schimba si ele fundamental.

Acest articol a fost publicat în Psihologul la dieta. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *