RESPECT a la elevi

După ce am lipsit un an, revin în forţă cu subiecte adunate. Acum vom trece la un aspect important pentru mine, nu, nu e doar o profesie pentru mine, e ceea ce sunt, e vocaţia mea şi deseori e locul în care mă simt ca acasă. Pentru mine a fi profesor nu este un titlu, nu este un job, nu este ceva ce fac pentru că nu m-aş putea angaja în altă parte, pentru mine este vorba de relaţii, este vorba de a-ţi asuma rolul de învăţător, de a-i învăţa pe cei mai tineri lucruri despre viaţă şi despre ei. Pentru mine a fi profesor înseamnă a fi prieten!

Aşa că acestea fiind spuse, să trecem la ce mă doare. Unul dintre marile treburi care mă sâcâie, încă din prima zi de activitate este faza cu RESPECTUL! Cred că dacă n-am auzit teoria cu respectul de 1000 de ori, n-am auzit-o niciodată.

Teoria cu respectul din parte elevilor este una dintre primele pe care ţi se predă de către colegii mai cu experienţă:

  1. Respectul nu mai e ce a fost! „Pe vremea mea” elevul nici nu se uita în ochii profesorului, era de ajuns să ridic puţin vocea ca să ştie care îi este locul.
  2. Să nu îi laşi să-ţi vorbească la per tu, pentru că n-o să te mai respecte şi te iau la împins vagoane.
  3. Nu te tragi cu ei de şireturi, nu te întinzi cu ei la vorbă, că nu ştiu să se oprească şi eşti la cheremul lor după.
  4. Să le pui absent dacă nu sunt la fix în clasă şi să nu-l motivezi, aşa o să înveţe să te respecte, altfel vin când au chef şi nu fac nimic.
  5. Trebuie să le predai, să îi pui să-şi scrie lecţiile în caiet, că dacă vine un control se uită să vadă ce ai făcut. Iar daca scrii mult elevii o sa stea cuminti si o sa te respecte.
  6. Nu iesi cu ei in oras, ca n-o sa te mai ia in serios la ore.

Las lista deschisa deoarece e din seria fara numar.

Acum am sa raspund, pe limba mea, listei anterioare, lansand si provocarea de a raspunde si voi la aceasta lista cu argumente pro sau contra

  1. Respectul nu mai e cea fost, slava Domnului, pentru ca respect=frica pe vremea „ta”, iar elevul nu facea diferenta intre cele doua. Acu ca pe tine te incanta faptul ca lor le era frica de tine, spune ceva despre dorinta ta de a controla si domina relatiile, dar asta e alt subiect.
  2. Cred ca cele mai dure comentarii pe care le-am auzit ever despre un profesor, erau cu pronumele de politete inclus, plus multa carne in frigider. Deci daca iti zic doamna sau vorbesc cu dumneavoastra, nu inseamna ca si mor de dragul tau sau te respecta, dar tu poti trai cu aceasta iluzie.
  3. Teoretic vorbind chiar esti la cheremul lor, ca jobu-ul tau e sa ii formezi pe ei, fara elevi n-ar mai fi nevoie de profesor, deci e mai putin despre maria ta si mai mult despre elevi, ceea ce au ei nevoie si cum au nevoie. Dar tu o sa faci ce, cat si cum stii, doar pentru ca ai catalogul si pixul in mana, iar aceasta atitudine zice ceva despre tine, nu despre ei.
  4. Tu, care esti profesor (a se citi Dumnezeu, caci asa se cred unii) n-ai intarziat ever in viata ta nicaieri? Daca da, nu ai nici o baza morala, umana sa le ceri lor sa nu intarzie, mai bine i-ai invata cum sa gestioneze astfel de situatii si i-ai invata despre managmentul timpului, dar prima data trebuie sa stii tu despre ele si sa le aplici ca sa ii poti invata.
  5. Eu nu-mi fac treaba cu frica ca vine vreun control, n-are decat sa vina si sa vada ce are de vazut, eu imi fac treaba cum e mai bine pentru elevii care ii am in fata, ca nu e nici o clasa la fel ca alta si planul de acasa nu se pupa cu cel din targ. Si sincer nu am inteles niciodata de ce trebuie sa scrie in caiete, nu am inventat eu psihologia generala, tot ce e nevoie sa se stie la nivel teoretic, exista in manualul pe care il primeste fiecare elev la inceputul anului, sa mai scrie el dupa dictare la 16 ani, just for fun, sau ca sa umplu eu cele 60 min mi se pare absurd. Si daca nu is multumita de vreun manual, ma apuc si fac eu un caiet cu materia vietii si il dau sa-l printeze, nu ii pun sa scrie ca pe vremea lui Pazvanti in epoca netului si a calculatorului.
  6. In primul rand, in timpul meu liber fac ce vrea muschiul meu, ies cu cine vreau eu, ma imprietenesc cu cine cred eu, vorbesc cu cine imi face mie placere. Daca vreau sa ma vad cu prieteni care mi-au fost sau imi sunt elevi, e alegerea mea. Oricum, fizic vorbind, nu as putea sa ies cu toti cei 1426 de elevi ai unitatii in care actionez.

Oricum ideea ca o relatie interumana apropiata ar putea duce la lipsa de respect este un subiect care ar trebuie sa traga un semnal de alarma. Pentru ca o relatie de prietenie, este bazata tocmai pe respect, incredere si iubire. Faptul ca ai o relatie destul de intima cu cineva incat sa-i spui orice despre tine si sa poti sa ii spui cand crezi ca nu e corect ce zice sau gandeste inseamna un grad foarte de mare de respect. Dar pentru asta ar trebui sa fii dispus sa renunti la credinta ca respectul ar putea vreodata sa aiba vreo tangenta cu frica, pentru ca unde e frica nu e respect, e doar frica. Frica nu lasa loc de altceva pe langa ea, asa ca nu te amagi crezand ca cineva care simte frica fata de tine, de ce nota i-ai putea pune, de ce i-ai putea face sau de ce i-ai putea zice, te respecta.

Acest articol a fost publicat în Experiențele unui psiholog. Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la RESPECT a la elevi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *