Pentru ca toate povestile au un sfarsit

Pentru ca acel sfarsit nu este atunci cand spun altii, atunci cand o bucata de hartie isi pierde valabilitatea, atunci cand tu plin de nervi spui gata imi iau jucariile si plec. Sfarsitul nu este unul palpabil, masurabil, vizibil, el este cunoscut doar de cei care-l traiesc, pentru ca desi e resimtit in fiecare celula de cel care-l traieste pentru restul lumii este la fel de invizibil ca lumea zanelor.

Sfarsitul vine natural, atunci cand numai ai nimic de invatat, de descoperit din ceea ce ai trait si traiesti. Acel moment cand verbul a trai nu are rost sa i se atribuie si un timp la viitor, pentru ca iti dai seama, ca este vremea sa pleci in alt loc, catre alte experiente, catre alte drumuri, care oricat ar parea de inspaimantatoare ofera sansa evolutiei, a regasiri de sine.

Sfarsitul nu tine de logica, de algoritmica sau de algebra, este o emotie fina, subtila plina de sens si viata pentru cel care o traieste. Este o combinatie ciudata de suferinta, mandrie, impacare, recunostiinta si incredere. Suferinta pentru ca te desprinzi de ceea ce e familiar, pentru ca renunti la toate scenariile care ar fi putut fi, dar n-au mai ajuns sa fie. Mandrie pentru ca devii constient de drumul care l-ai realizat, de greutatile prin care ai trecut si de lectiile pe care le-ai invatat. Impacare cu tine insuti, pentru ca ai extras toata seva cunoasterii si stii ca fiecare actiune a avut un beneficiu si fiecare rana a fost o lectie ce ti-a adus infinita cunoastere. Recunostiinta fata de cel cu care ai trait experientele pentru tot ce ti-a oferit si tot ce te-a invatat, dar in special recunostiinta fata de tine, pentru toate cate ti-ai dat voie sa traiesti si sa intelegi din ce ai trait. Incredere in tine ca e timpul sa mergi mai departe, sa vezi si alte locuri, sa traiesti si alte experiente, incredere ca viitorul te va duce acolo unde ai alte aspecte de explorat, incredere ca fiecare este pe calea evolutiei sale.

Sfarsitul este dincolo de furie, dincolo de tristete, transcede aceste stari si ajunge in acea zona de acceptare si impacare care da un sens tuturor experientelor dureroase, care ofera o valenta mai profunda experientelor fericite. Sfarsitul este inevitabil, anuntand un nou inceput!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *