La 100

Daca acum 4 ani mi-ar fi spus cineva ca am sa sar in sus de fericire si ca am sa fiu mandra de mine cand ajung la 100 kg i-as si spus ca e nebun. Ca am sa am grija si ca n-am sa ajung niciodata la aceasta greutate. Si apoi…cum spune englezul LIFE HAPPEND! Si am ajung azi, acum sa ma bucur ca am reusit sa slabesc incat sa ajung la 100kg.

Stiu ca e doar inceputul, stiu ca e o calatorie catre centrul meu, catre eul meu interior, o reintoarcere catre sine, acum stiu ca slabitul e o forma de a dezgropa senzatii pe care le-am pus adanc in mine. Acum numai conteaza ca afla lumea cate kilograme am, acum numai conteaza ce spun ceilalti, ci conteaza ce simt eu, ce traiesc si cum ma iubesc pe mine mai mult in fiecare zi. Cum imi respect, ascult si inteleg corpul la niveluri din ce in ce mai profunde, cum comunicam si traim in armonie. Numai e nici o lupta, numai e pic de inversunare pentru ca, orice ar fi ne leaga atatea experiente impreuna.

Slabitul este un parteneriat cu corpul tau, in care si el are drepturi pe care trebuie sa i le respecti, fiecare corp are ritmul lui in care slabeste, alimente pe care le proceseaza mai usor. Si in aceasta situatie dieta este o binecuvantare pentru ca inveti sa asculti corpul, inveti sa comunici cu el, inveti sa coexisti cu el. El nu este un subaltern de care sa profiti sau de care sa nu tii cont, e un partener egal in drepturi care o data respectat si auzit, nu va ezita sa dea totul pentru binele amandurora.

Acest articol a fost publicat în Psihologul la dieta. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *