Impresii grecesti

Am vrut sa scriu acest articol inca de cand am aterizat, ca sa fiu sigura ca relatez impresiile la cald, ca nu omit nimic din ce am trait si experimentat. Dar cum se spune Life happens si n-am apucat sa-l scriu pana azi.

Am plecat avand indoieli si temeri, pentru ca eram in calitate de profesor si pe majoritatea elevilor nu-i cunosteam, pentru ca nu erau elevii mei, ma gandeam ca o sa fie stresant sa-i pazesc, sa ii numar mereu ca sa fiu sigura ca nu am ratacit vreounul. Cam asa am plecat la drum…Si ma bucur ca tot acest scenariu a fost doar o creatie a mintii mele pentru ca realitatea a fost minunata.

Am avut norocul sa plec in Grecia cu cei mai minunati elevi, care nu mi-au dat nici un moment de emotie, sincer mi-e dor de ei deja, de momentele petrecute impreuna seara cand jucam jocuri, de pedepsele ingenioase care le nascoceau, de glumele noastre, de stilul lor dezinvolt de a fi.

Pe Acropole sus am trait sentimentul de atemporalitate, ca si cum timpul ar fi stat in loc mii de ani, dar si senzatia de sacralitate, ca si cum acela ar fi un spatiu magic care detine codificat multe mistere. Mi-am dorit, din nou, sa am puterea de a descarca informatii din pietre.

Dincolo de ceea ce am vazut, ce am vizitat, visul care mi s-a indeplinit calatorind la Athena, mi-am amintit de ce mi-am ales meseria de psiholog, pentru a fi mereu uimit de puterea oamenilor de a depasi obstacole insurmontabile, de a realiza lucuri ce par imposibile, pentru a observa genialitatea si miracolul de a trai liber si de a crede in tine insuti. Iar pentru asta trebuie sa-i multumesc in mod special colegei mele, care m-a ajutat sa constientizez diferite aspecte si sa observ multe realitati, si care m-a onorat cu increderea de a-mi impartasi povestea vietii ei.

Stiu de ce m-am facut profesor, pentru elevi ca voi, cei care au fost in Athena si toti cei care au aceiasi dorinta nesecata de a schimba lumea, de a nu renunta in fata prejudecatilor, de a nu se opri cand considera ca ceva este just si bine. Eu va vad ca niste diamante, uneori acoperite de noroi, pentru ca voi aveti o imagine asupra voastra cum ca ati fi defecti, dar adevarul este ca sunteti perfecti. Stiu ce va determinat sa credeti altceva, stiu ce mecanisme folositi pentru ca incercati sa ascundeti ceea ce voi considerati defecte, si stiu ce sunteti dincolo de toate acestea si imi doresc din toata inima ca intr-o zi sa va dati voie sa va vedeti asa cum sunteti cu adevarat: MAGNIFICI!

Si pot sa va promit atat voua cat si tuturor copiilor ca voi incerca mereu, in ciuda oricaror adeversitati, sa va constientizez de adevarata voastra valoare si sa va eliberez de toate limitarile pe care le-ati construit cu migala.

Multumesc inca o data celor 9 magnifici care au impartasit cu mine experienta din Athena si deja mi-e dor de voi. Multumesc in mod special, colegei mei pentru increderea pe care mi-a aratat-o, pentru sinceritatea ei, care m-a ajutat sa-mi rezolv vechi dileme si pentru ca mi-a aratat ca poti ramane fidel crezurilor tale si vertical intr-un sistem bolnav.

Acest articol a fost publicat în Călătorie spre centrul meu. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *