Dupa prima runda de dieta

Iata-ma dupa 3 luni de dieta, evident ca nu credeam ca rezist pana aici si mi se parea la ani lumina cele 3 luni, desi stiu ca timpul trece indiferent de ce alegi sa faci sau sa nu faci. A fost mult mai usor decat ma asteptam, nu mi-a fost greu sa-i vad pe altii mancand in jurul meu, nu am evitat socializarea doar pentru ca eram la dieta si asa am cucerit un aspect important al ritualului meu de mancat.

Au fost si zile in care singurul lucru care-l puteam face era sa ajung pana la sfarsitul ei. Imi doream sa imi bag picioarele in dieta, sa fug pana la cel mai apropiat fast food si sa-mi comand tot meniul. Si in acele momente singurul lucru pe care puteam sa-l fac era sa aman pe maine, ma las de dieta maine si iar maine venea cu o fata mai prietenoasa si era o noua zi in care stiam ca pot merge mai departe. Din fericire astfel de momente nu am fost mult si am reusit sa trec peste ele, fara a renunta la ceea ce-mi doresc sa fac. Dar acesta renuntare si aceste tactici nu au venit de la sine, ele sunt rezultatul unei munci de autocunoastere, in care m-am observat, m-am acceptat (inca lucrez la asta), iar acum stiu cum sa abordez anumite situatii, iar la altele stiu ca mai am de observat si de inteles, dar cel putin nu ma mai condamn.

Ma uit la viitor si ma gandesc ca am facut multi pasi pentru a ajunge sa am corpul pe care-l merit si pe care mi-l doresc, si stiu ca mai am de facut mult mai multi, si da chiar si acum, si aici ma apuca disperarea si deznadejdea ca nu voi atinge obiectivul, dar stiu ca in astfel de stari am un singur lucru de facut, sa ajung la finalul zilei si sa merg inainte.

Acest articol a fost publicat în Psihologul la dieta. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *