Descarcarea

Stresul uneori iti cuprinde toata fiinta, il simti ca un gol in stomac, ca tremurul membrelor, ca starea de agitatie, batai mai tari de inima, ritm accelerat de respiratie, ameteli, toate astea sunt manifestari ale stresului…dar cand le traieste pe toate simultan cred ca este supraomenesc. In ciuda credintelor nu faci obligatoriu un infarct daca treci prin asta, dar nici bine nu o duci bine…

Toata tensiune care s-a produs in corp, trebuie sa iasa pe undeva, sa o descarci, poti sa o faci prin plans, prin tipat, prin lovit, prin facut curat prin casa, prin scris, prin orice…dar uneori stresul a fost atat de mare ca nu reusesti sa-l scoti nicicum, simti ca te striveste, simti ca te deconecteaza de la realitatea pentru ca chiar si o nano masura de stres in plus te-ar face sa pierzi controlul. Te anesteziaza, nu-ti mai simti mainile, numai simti muschii fetei, dar simti ca si cum ti-ar fi dat cineva un pumn in plexul solar, ca si cum ai ramas fara aer in plamani.

Mi-am dorit ca in calatoria slabitului sa-mi rezolv toate problemele acumulate si ghici ce, chiar asta se intampla, cand tin mai strict dieta atunci se produc niste schimbari de 360 de grade, multe, in acelasi timp sau la diferenta scurta de timp. Si nu apuci sa o diseminezi pe una ca deja esti trantit la pamant de cealalta, si lupta-te cu tine sa nu faci ce faceai si acum 6 luni, un an, o viata…lupta sa schimbi tiparul, sa gasesti o solutie in acord cu cine esti tu aici si acum, nu cel ce erai candva, chiar si daca acest candva era doar acum 4 luni de zile.

4 luni din viata unui om nu sunt multe, daca nu le faci sa conteze, daca nu le faci sa fie acele 4 luni care ti-au schimbat viata, care au creat realitate pe care ti-o doresti, care te-au transformat si pe care le-ai trait din ce in ce mai constient in fiecare zi. 4 luni pot trece pe langa tine sau prin tine, de tine depinde, ce decizi sa faci cu timpul tau. Eu am decis dupa multe luni trecute pe langa mine, sa am curajul sa le dau voie sa treaca prin mine. O prietena draga sufletului meu mi-a zis ca definita curajului nu tine de absenta fricii, ci  implica existenta fricii si puterea de a face ceea ce-ti doresti in continuare. Da mi-a fost, imi este si sigur candva nu-mi va mai fi frica, dar frica nu ma mai controleaza, nu-mi mai spune ce sa fac, ce am voie, cine sunt, ce pot. Ea doar sta acolo ruland scenarii pe care le vizionez si totusi aleg sa risc schimbarea. Nimeni nu iti poate garanta cum va fi schimbarea, care va fi finalitatea ei si cum vei iesi din ea, dar asta e magia ei, faptul ca nu promit nimic si ofera totul.

Acest articol a fost publicat în Călătorie spre centrul meu, Psihologul la dieta. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *