Ce nu stiu oamenii slabi despre oamenii grasi

Lumea judeca doar dupa cum arati, cu ce te imbraci si abia apoi, daca mai au chef si abilitati se uita la ce zici, cum gandesti, ce filosofie de viata ai, ce resurse ai si cum le folosesti. Majoritatea se multumesc cu ceea ce vad, pentru ca au si argumente direct „pipaibile” care sa le sustina opinia, care le argumenteaza comentariile si judecatile.

Evident ca intr-o astfel de interactiune, a avea ceea ce este considerat un „defect” fizic este mai grav ca furtul, talharitul si alte comportamente antisociale. Eu stiu cum e sa nu fii standard, sa fii diferit intr-un mod vizibil si chiar stigmatizant. Si a fi diferit, se poate materializa in multe forme, dar modul in care ceilalti se raporteaza fata de cei diferiti e intotdeauna la fel.

Unii, asa zisi „prieteni” iti spun ca nu-i nimic ca esti diferit, pe ei am sa-i numesc „ABURISTII”, ei sustin ca ce e inauntru conteaza, ca nu trebuie sa suferi si sa bagi in seama rautatile, ideea e ca desi intentia lor poate parea buna, in esenta iti ia dreptul de a iti manifesta frustrarea, furia, tristetea, pentru ca dupa schema lor cognitiva, tu ar trebui sa fi impacat cu tine insuti si sa fi zen, eiiiiiiii da, acesta este un deziderat laudabil, dar daca nu esti? daca iti vine sa-ti dai palme de fiecare data cand te vezi in oglinda? daca eviti sa te uiti la diverse parti ale corpului tau pentru ca nu-ti plac? atunci ce faci? Te prefaci ca nu ai o problema, ca doar interiorul conteaza? E mai nociv decat toate furiile si tristetile adunate la un loc, pentru ca-ti negi emotiile si trairile in loc sa le traiesti si sa vezi ce poti extrage din ele pentru a merge mai departe. Pentru ca ramai blocat intr-o emotie pe care nu-ti dai voie sa o manifesti si sa o simti si uite asa pot trece ani, secole pana iti dai voie sa experimentezi pe deplin emotiile, sa vezi ce e dincolo de ele, ce vor sa-ti transmita.

Si pentru a particulariza la experienta mea de viata, ma voi referi de acum la ceea ce inseamna sa fi GRAS, si ce inseamna sa fi vazut ca fiind GRAS. Desi cu mici modificari sunt convinsa ca exemple urmatoare se pot preta si la alte „defectiuni”.

Mai e acea categorie tot de „prieteni” binevoitori, pe care as vrea sa ii numesc DIETETICIENII, care iti servesc diverse retete, cure, diete, ca au auzit ei de la un amic, ca un prieten de-a varului lui a slabit miraculos cu ea. „Pretene” daca vreau o dieta, cura, reteta de slabit sau de orice altceva dau search pe google. Iar  daca faci „crima” de a-l refuza, pe respectivul „preten” si ii spui ca nu vrei reteta cu supa de varza, morcovi, telina fiarta , etc. se uita la tine de parca ai avea lepra, cum TU NU VREI SA SLABESTI ?! Poate ca nu vreau si e dreptul meu sa mor de obezitate daca am chef, poate ca vreau sa slabesc, dar astept sa fiu pregatita psihologic sa-mi schimb obiceiurile alimentare, care au in spate o cauza emotionala, sau poate ca as vrea sa fi prietenul meu si nu dieteticeanul meu, poate vreau sa-mi transmiti ideea ca your are my friend no matter what. Nu stiu daca ati observat dar cineva care a fost gras si a slabit n-o sa fluture nici o data dieta pe care a tinut-o, n-o sa o dea la toata lumea care e supraponderala aratand imagine cu before and after, ci asteapta sa fie intrebata, solicitat, sa ii fie cerut sfatul, pentru ca stie cat sunt de ineficiente toate celelalte abordari…le-a trait pe pielea lui

Alta grup vesel de prieteni sunt cei din categoria „SUSTINATORII”, ei sunt prietenii nostrii dragi care atunci cand afla ca tii o dieta, te intreaba care, si cand tu cu entuziasm si elan le spui, reteta X, Y, Z, ei spun „Ahhh, aia nu-i buna, pentru ca nu e sanatoasa, nu face bine, iti distruge stomacul” si alte scenarii apocaliptice. Iarasi cea mai buna intentia (cel putin la nivel teoretic asa se presupune ca este) este imbracata intr-o forma de rahat, pentru ca dupa ce ca iti vine sa rupi frigiderul in doua, sa dormi in Carrefour la raionul cu mancare, sa mananci 2 platouri cu prajituri dupa ce deja ai halit 3 cu aperitive si 4 cu fripturi, tu te abtii cu greu si iti repeti in gand ca trebuie si sa rezisti si mananci cele 3 lulele si 3 surcele prevazute in cura cu pricina, mai vine si colegu si-ti da la gioale, luandu-ti toata increderea si motivatia in regimul pe care-l tii. Trebuie sa fi surd si sa ai o determinare de fier cu platina si diamant ca sa rezisti la tornade din astea, mai ales daca te nimereste in perioada de platou (si acum nu ma refer la cel cu mancare) in care oricum ti se pare ca mananci frunze verzi de pomana si ca acea scula minunata numita cantar e stricata, sau ca in mod ostentativ si samavolnic refuza sa arate macar cu un milimetru de liniuta mai putin ca saptamana trecuta, doar ca sa-ti faca tie personal in ciuda si sa se razbune pe tine.

O alta „minunata” cateogorie de prietenii sunt „SINCERISTII”, acele specimene care sunt crud si necrutatori de „sinceri” si iti spun verde-n fata cat de GRAS esti, dar se scuza cu ideea ca un prieten adevarat e sincer. Si dupa ce iti comunica intr-o maniera „delicata” si „asertiva” gen „Fata, ce te-ai ingrasat!!!” sau „Cat te-ai facut!?”, „Esti cat o balena!”, „Ti-ai facut abonament la Mc?” sau alte remarci care de care mai istete, tu nu ai dreptul sa te superi pentru ca inseamna ca te doare „adevarul” ca nu stii sa apreciezi un „preten adevarat” care-ti vrea binele. „Pretene”am o veste pentru tine, nu esti sincer esti marlan, iar cele doua nu sunt sinonime, una este sa-mi spui frumos ca te preocupa sanatatea mea (daca chiar te preocupa, daca nu, las-o asa) sau sa ma intrebi ce s-a intamplat pentru ca m-am ingrasat si asta nu poate fi de la prea mult bine si alta este sa improsti cu diverse calificative si jigniri, ascuanzandu-te in spatele unei definiti proaste ale sinceritatii. Si in alta ordine de ideea, lasa-ma sa te uimesc si sa-ti spun, ca am si eu oglinzi acasa, in care culmea ma vad, ca stiu exact cat m-am ingrasat pentru ca eu trebuie sa probez si sa-mi cumpar haine, deci nu adevarul e marea problema ci modul in care gasesti de cuviinta sa mi-l spui.

Acum sa facem referire la „EXPERTISTII” cei care cred ca persoanele supraponderale sunt asa datorita nesimtirii lor crase, ca sunt indolenti, ca mananca ca spartii, ca se ghiftuie si alte astfel de cauze, ca au ajuns astfel pentru ca sunt nerusinati si nesatuli. Da, destui sunt cei care isi imagineaza ca ingrasatul e de la prea mult „bine”.  Vaiiii sa stiti ca aveti dreptate, ne-ati ghicit secretul bine ascuns de milenii. Tot binele din lume s-a adunat la noi, cei grasi, pe prisma si numai vrea sa plece, iar noi  o ducem nemaipomenit de  bine si avem prea multi bani si prea multa mancare, si cum nu vrem sa ne simtim vinovati fata de copii din Somalia, care n-au ce manca si mor de foame, am adoptat prin urmare un comportament prin care in loc sa aruncam mancarea la gunoi, o bagam la ramazam. Sa stii ca sunteti niste experti, ati dezlegat misterul tuturor comportamentelor nocive, ele apar asa cum bine ati banuit de la PREA MULT BINE!

Dincolo de toate categoriile de oamenii care se raporteaza intr-o maniera „ajutatoare” la diversele aspecte ce au legatura cu obezitatea, sunt cateva adevaruri personale si profesionale pe care vreau sa le impartasesc celor care fac eforturi in acest sens si persoanelor care vor intr-adevar sa fie de ajutor. Promit sa revin cu noi articole pe aceasta tema, si sa scriu ceea ce cred si traiesc eu ca om si specialist luptand cu kg.

Celor care au reusit sa ajunga pana la finalul articolului le multumesc si ma inclin, iar celor care s-au oprit pe drum, le sunt recunoascatoare pentru investitia de timp si atentie.

Acest articol a fost publicat în Psihologul la dieta. Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ce nu stiu oamenii slabi despre oamenii grasi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *