Ce e dincolo de kilograme

Multa neputinta! Ingrasarea dupa cum spun si specialistii in psihosomatica, este un mecanism de aparare prin care ne protejam si ascundem dupa straturi de grasime pentru a nu fii vulnerabili. E o materializare a faptului ca resimtim ceea ce se intampla in jurul nostru ca fiind nociv, agresiv. E o maniera de a ne proteja la adapostul kilograme. De fapt vrem sa ne ascundem de lumea, pentru ca percep interactiunea cu ea ca fiind prea dureroasa, si atunci ne ascundem fizic cu un strat ce poate atenua socul, ce pune o bariera intre afara si inauntru.

Dincolo de kilograme este un obicei alimentar nociv, cum ar fi mancatul compulsiv-obsesiv, adica atunci cand mananci ca sa ai o stare de bine, si mananci orice, oricand, oricat doar pentru a compensa un disconfort interior. Pentru ca cel mai bun prieten al tau este mancarea, este singurul mod prin care tu reusesti sa te simti bine, cand simti placere prin intermediul papilelor gustative. Aici comportamentul seamana foarte mult cu cel a dependetilor, si sincer vorbind este o dependenta…de mancare. Sunt convinsa ca unora o sa li se para prea mult, ca n-ai cum sa fi dependent de mancare, dar cei care trec prin asta, vor intelege si vor stii ce spun.

Mancatul obsesiv este o forma de manifestare a furiei mele pe mine insumi, pe care am invatat ca nu este acceptat social sa o manifest altfel. Eu un mod de a ma pedepsi pe mine, pentru ca nu sunt destul de buna, la scoala, la servici, ca mama, ca fiica, ca sora, ca sotie, ca nora, ca profesionist si orice alt rol social in care ma simt ca un ratat. Eu o forma mascata si pe care o depistezi mai greu, pentru ca deh e normal sa mananci, de auto-agresiune, pentru ca eu bag in mine ca in lada de gunoi, pentru ca de cele mai multe ori consider despre mine ca sunt un gunoi, si prin urmare merit.

Nu ma intelegeti gresit, noi ce grasi, obezi, supraponderali sau cum vreti sa ne ziceti nu suntem niste victime, nu asa ne-a dat Dumnezeu si trebuie sa invatam sa traim cu asta, nu suntem niste martiri ci, sunt niste persoane care au o probleme cu ele insele, probleme pe care n-au stiut cum sa le gestioneze, pentru ca astfel de lucruri nu se invata la scoala, si in consecinta am adoptat un comportament nociv care aparent e inofesiv si care pentru cele cateva minute cat mananci iti dau si o stare de bine.

In spatele programului se ascunde si ideea ca NU MERIT, si aici fiecare completeaza cu ce vrea, nu merit sa fiu fericita pentru ca-s grasa, nu merit sa am o cariera de succes pentru ca-s grasa, nu merit sa imi gasesc perechea, nu merit sa castig la loto si orice vreti voi.

In fond, principal problema si in acest caz ca in toate cele existente, este faptul ca nu ne iubim, ca vedem doar ce nu avem si nu putem face, omitand sa ne recompensam sau sa evidentiam si partile noastre bune, reusitele noastre, pentru ca ni se par banale, normale. Este un efect al absentei iubirii neconditionata, despre care citim in reviste, carti, net, dar pe care concret nu am experimentat-o niciodata. Si mesajul ei din spatele kilogramelor in plus este iubeste-te pe tine neconditionat si nu vei mai avea nevoie de bariera de grasime dintre tine si lume.

 

Acest articol a fost publicat în Psihologul la dieta. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *